Totul începe cu corpul, așa cum ne spune neuroștiința contemporană: conștiința de sine este ancorată în conexiunea cu corpul nostru (Kolk van der, B. 2015). Pentru a ne cunoaște pe noi înșine, este necesară capacitatea de a simți și interpreta senzațiile fizice, iar pe baza acestei înțelegeri, putem naviga în siguranță și în mod constructiv prin viață. Așa cum afirmă Bessel van der Kolk în cartea sa „The Body Keeps the Score” (Corpul ține scorul): „Poți fi pe deplin stăpânul vieții tale numai dacă poți recunoaște realitatea corpului tău, în toate dimensiunile sale viscerale.” Corpul nostru stochează toate experiențele noastre, cele din trecut, cele recente, cele prezente, chiar și cele pe care nu le putem aminti mental. Tot ceea ce am trăit rămâne în memoria corpului nostru și creează o stare fiziologică generală, o anumită sensibilitate la stimuli specifici, un nivel de tensiune sau relaxare, un sentiment de siguranță sau pericol, o dorință și o căutare particulară de conexiune sau, dimpotrivă, o tendință de izolare și retragere. Toate emoțiile noastre sunt traduse în reacții chimice în corpurile noastre și sunt controlate de cooperarea complexă a neurotransmițătorilor și hormonilor. Charles Darwin (1998) scrie despre emoțiile mamiferelor (deci și ale oamenilor) ca fiind înrădăcinate în biologie și le consideră o sursă esențială de motivație pentru inițierea acțiunii.

La baza recuperării sentimentului de sine se află conștientizarea. Conștientizarea corpului ne pune în contact cu lumea noastră interioară. Simplul fapt de a observa orice experimentăm, fie că este vorba de stres, frustrare sau nervozitate, ne ajută să ne schimbăm perspectiva, deschizând astfel spațiul pentru noi posibilități comportamentale, în loc de reacțiile noastre automate obișnuite. Încă de la o vârstă fragedă, dezvoltăm un mod personal de a relaționa și de a interacționa cu lumea, iar odată cu trecerea timpului dezvoltăm modele de comportament și de gândire (majoritatea dezvoltate ca strategii de supraviețuire), care ne fac să reacționăm într-un mod automat, predefinit, în momentul prezent. În loc să acționăm, reacționăm, în loc să creăm, evităm. A crește și a deveni adulți înseamnă a învăța să fim responsabili. Gabor Mate (2019) vede acest lucru ca „capacitatea de a răspunde cu conștientizare la circumstanțele vieții noastre, în loc să reacționăm pur și simplu”. Pentru el, acesta este un mod de a fi stăpânii vieții noastre, și merge mai departe spunând că „adevărata responsabilitate începe cu conștientizarea de sine”.

Desigur, există emoții și sentimente dificile pe care majoritatea oamenilor ar prefera să nu le experimenteze și pe care ar alege să le evite, dar există și experiențe copleșitoare. În aceste situații, corpul nostru este foarte înțelept și activează imediat strategii de supraviețuire (cum ar fi disocierea, amorțirea și înghețarea, printre altele) care ne ajută să rămânem în viață. Costul acestor strategii este grav pe termen lung. De exemplu, amorțirea diminuează conștientizarea peisajului nostru interior și a experiențelor noastre și, odată cu aceasta, pierdem și sentimentul de a fi pe deplin vii din punct de vedere senzorial. Pe de altă parte, încercarea de a evita sentimentele sau senzațiile din corpul nostru ne face mai predispuși să ne simțim copleșiți de ele; înțelegerea a ceea ce simțim și a motivului pentru care simțim într-un anumit fel ne poate ajuta să alegem cum vrem să acționăm, în loc să cedăm pur și simplu modelelor comportamentale intense înrădăcinate anterior. Mindfulness este un instrument esențial care ne ajută să fim atenți la experiența noastră interioară, la senzațiile corporale și să recunoaștem natura tranzitorie a sentimentelor noastre, observând fluxul emoțiilor și sporind astfel controlul asupra lor.

Cercetările recente în neuroștiință arată că „singurul mod în care putem schimba felul în care ne simțim este să devenim conștienți de experiența noastră interioară și să învățăm să ne
împrietenim cu ceea ce se întâmplă în interiorul nostru”. (Kolk, van der B. 2015). Este un proces de restabilire a proprietății asupra corpului și asupra minții noastre – a sinelui nostru, așa cum spune Kolk „doar intrând în contact cu corpul tău, conectându-te visceral cu tine însuți, poți recâștiga un sentiment despre cine ești tu și care sunt prioritățile și valorile tale”. Există mai multe practici și exerciții pe care le poți face pentru a deveni conștient de ceea ce simți, pentru a permite sentimentelor să existe fără a te simți copleșit, rușinat sau frustrat, dar pașii esențiali sunt următorii:

1. Găsirea unor modalități de a rămâne calm și concentrat.
2. Să înveți să-ți păstrezi calmul în timp ce te confrunți cu imagini, gânduri sau senzații care declanșează amintiri din trecut.
3. Să fii conștient de momentul prezent, într-o stare plină de viață și de implicare semnificativă față de ceilalți.
4. Să fii pe deplin sincer cu tine însuți.

Avem capacitatea de a face față emoțiilor foarte dificile și intense, dar ceea ce ne ajută cel mai mult este să rămânem conștienți că ceea ce experimentăm se schimbă constant. Se întâmplă adesea ca atunci când experimentăm o emoție dificilă, să avem impresia că va rămâne cu noi pentru totdeauna, uităm că este tranzitorie. Amintindu-ne că tot ceea ce experimentăm este într-un flux, gânduri, emoții și sentimente, vin și pleacă, sunt tranzitorii și le putem primi ca oaspeți, știind că sunt doar în vizită, așa cum spune Rumi în frumoasa sa poezie Casa de oaspeți:

Să putem să fim capabili să ne înțelegem experiențele și emoțiile dificile ca pe niște „călăuze de dincolo” care au daruri sub formă de învățături pentru noi, este un semn de maturitate și înțelepciune, fiind umili și gata să învățăm din viață pentru a deveni cea mai bună versiune a noastră.

Exersarea conștientizării calmează sistemul nervos simpatic, astfel încât este mai puțin probabil să fii plonjat în modul de luptă sau în cel de fugă. După cum spune Peter Levine (1997): „Trecutul nu contează când învățăm cum să fim prezenți, fiecare moment devine nou și creativ” subliniind puterea de a ne împrieteni cu emoțiile noastre și cu toate experiențele pe care le purtăm în corpul nostru.

Funded by the European Union. Views and opinions expressed are however those of the author(s) only and do not necessarily reflect those of the European Union or the ANPCDEFP. Neither the European Union nor the ANPCDEFP can be held responsible for them.