Autocompasiune

Cuvântul compasiune provine din limba latină. Termenul se referă la modul în care relaționăm cu (com) suferința (pasiune). Ne ajută să ne conectăm cu ceilalți într-un mod lipsit de prejudecăți, să fim alături de ei în suferința lor, dar să nu încercăm să-i salvăm sau să le rezolvăm problemele, ci să avem încredere în abilitățile și resursele lor pentru a face acest lucru. De asemenea, ne ajută să ne dăm seama că suferința, eșecul și imperfecțiunea fac parte din experiența umană comună și că sunt lecții valoroase de învățat din aceste experiențe provocatoare.

6 componente ale compasiunii

Compasiunea este o virtute, o calitate care ne aduce împreună într-o conexiune de la inimă la inimă. Există trei elemente principale ale compasiunii: conștientizare, umanitate comună și bunătate (Neff, K. 2023). Există o universalitate în experiența noastră umană, atât atunci când vine vorba de momente frumoase, cât și dificile, iar conștientizarea acestui principiu al umanității noastre comune ne ajută să dezvoltăm compasiunea, să nu ne simțim izolați sau diferiți, să nu simțim că suntem singurii care trec printr-o anumită situație, ci este împărtășită, este trăită în moduri diferite sau în momente diferite de toți oamenii. Acest lucru ne poate ajuta să atingem sentimentul de apartenență și interconectare.

Compasiunea este o resursă valoroasă, întoarcerea ei spre noi înșine ne poate îmbunătăți calitatea vieții, dar poate facilita și accesul la resursele noastre interne. După cum afirmă Neff (2023) “Autocompasiunea se referă la a te sprijini atunci când experimentezi suferință sau durere – fie că este cauzată de greșeli personale și inadecvări sau de provocări externe ale vieții”.

Are 6 componente: bunătate de sine vs. judecată de sine, umanitate comună vs. izolare și mindfulness vs. supra-identificare (Neff, K. 2023).

Bunătatea de sine înseamnă a pune capăt autocriticii și a îmbrățișa grija autentică, de exemplu – oprindu-te pentru o clipă să recunoști „acest lucru (prin care trec) este cu adevărat greu, cum pot să am grijă de mine cel mai bine în aceste momente? De ce am nevoie?”. Este un mod de a fi disponibili emoțional pentru noi înșine.
Principiul umanității comune ne ajută să ne conectăm cu ceilalți, mai degrabă decât să ne simțim izolați. Când facem ceva „greșit” sau ne luptăm, avem tendința de a ne izola și de a ne simți rușinați, separându-ne astfel mai mult de ceilalți și de sprijinul emoțional pe care l-am putea obține.
Mindfulness este abordarea care ne ajută să ne apropiem de propria durere, să devenim conștienți de ea, dintr-o perspectivă obiectivă. Mindfulness este un tip de conștientizare echilibrată care nu evită și nici nu exagerează disconfortul experienței noastre din momentul prezent (Shapiro 2006). Avem nevoie de această conștientizare pentru a putea face față luptelor noastre și a le depăși. Evitarea emoțiilor și a durerii noastre nu va rezolva problema, ci doar o amână.

Adesea suntem mai duri cu noi înșine decât cu oricine altcineva, stabilindu-ne așteptări nerealiste și formându-ne percepții negative despre noi înșine, care își au rădăcinile în convingerile din copilărie. În copilărie, este posibil să fi crezut că suntem responsabili pentru tot ce se întâmplă în jurul nostru, creând o narațiune falsă care încă ne influențează modul în care ne percepem astăzi. Vindecarea acestei relații interioare este esențială pentru a ne construi încrederea în sine și pentru a ne accepta așa cum suntem cu adevărat. Folosind instrumente precum Comunicarea Nonviolentă (CNV), putem transforma autocritica dură într-un dialog compasional și constructiv, care ne permite să creștem, să învățăm din greșeli și să facem alegeri care ne servesc binelui, în loc să alimentăm vinovăția sau rușinea.

Practicați autocompătimirea

PAUZĂ DE AUTOCOMPASIUNE (Neff, K. 2023)

Gândește-te la o situație care este provocatoare, permite-ți să simți stresul sau suferința cauzată de acel eveniment. Aminte-ți cele 3 principii ale compasiunii: conștientizare/mindfulness, umanitate comună și bunătate.

Mindfulness – recunoaște dificultatea în care te afli și spune-ți – „Este cu adevărat provocator”, „asta doare” sau „acesta este un moment de suferință”.
Umanitate comună – amintește-ți că „Suferința face parte din viață”, „ceilalți oameni simt așa”.
Bunătate – întreabă-te „Ce trebuie să aud acum pentru a-mi exprima bunătatea?” sau spune-ți „Fie ca eu să învăț să mă accept așa cum sunt”, „Fie ca eu să mă iert”, „Fie ca eu să am răbdare cu mine însumi”

Folosește acest exercițiu oricând ai nevoie, pe parcursul zilei, sau în timp ce reflectezi sau ține un jurnal, fă un exercițiu obișnuit pentru a învăța să dezvolți o narațiune diferită și un dialog interior.

TRATEAZĂ-TE CA PE CEL MAI BUN PRIETEN AL TĂU

Începe prin a te gândi la cel mai apropiat prieten care trece printr-o situație dificilă și se simte foarte rău cu el însuși. Cum i-ai răspunde prietenului tău în această situație (mai ales când ești în cea mai bună formă)? Scrie-ți gândurile și analizează tonul vocii în care vorbești de obicei cu prietenul tău.

Gândește-te la momentele în care te lupți și te simți rău cu tine însuți. Cum vorbești cu tine însuți? Ce fel de gânduri și cuvinte folosești? Care este tonul vocii? Scrie-ți reflecțiile.

Citește ambele texte, observi vreo diferență? Dacă da, întreabă-te de ce? Ce factori sau temeri intră în joc care te determină să te tratezi pe tine și pe ceilalți atât de diferit? Ce te face să meriți un tratament diferit față de prietenul tău?

Scrie un text nou, imaginându-ți că ești cel mai bun prieten al tău și îți răspunzi în același mod ca prietenului tău. Ce s-a schimbat? Cum s-ar reflecta această abordare în modul în care te simți? Ce s-ar întâmpla dacă te-ai trata ca și cum ai fi cel mai bun prieten al tău?

Călătoria spre descoperirea de sine și autenticitate ne pot aduce față în față cu multe aspecte ale noastre și poate că nu ne vor plăcea toate, dar este necesar să le privim cu dragoste și compasiune, să devenim conștienți de cine suntem, de ce avem nevoie, care este scopul nostru și ce vrem să dăruim lumii în care trăim. De asemenea, este esențial să învățăm să ne motivăm, să fim disponibili emoțional, să avem răbdare și să fim buni, deoarece viața este plină de incertitudine și întorsături neașteptate, care pot fi percepute ca fiind provocatoare, dar au totuși potențialul de a susține creșterea personală.

DICLAIMER

Funded by the European Union. Views and opinions expressed are however those of the author(s) only and do not necessarily reflect those of the European Union or the ANPCDEFP. Neither the European Union nor the ANPCDEFP can be held responsible for them.