

ATELIER
Modulul „Comunicare” oferă două ateliere captivante, axate pe dezvoltarea încrederii în sine și a comunicării față în față.
Primul atelier se concentrează pe construirea încrederii în sine prin exerciții de reflecție, precum partajarea spate în spate pentru a descoperi pasiunile personale și formularea de angajamente concrete pentru dezvoltare zilnică.
Al doilea atelier explorează abilitățile de comunicare față în față, punând accent pe ascultarea activă, exprimarea nevoilor și emoțiilor cu claritate și blândețe, precum și pe dezvoltarea empatiei prin conștientizare de sine și comunicare non-verbală.
MODULUL 1
ATELIER DESPRE ÎNCREDEREA ÎN SINE
Materiale necesare: Hârtie A4, pixuri, boxă pentru muzică, pixuri colorate și markere
PASUL 1: Încadrarea sesiunii (5 min)
Prezintă-te și oferă o imagine de ansamblu a sesiunii. Le poți spune participanților că în cadrul acestui workshop, ne vom explora și ne vom întări încrederea în sine prin înțelegerea mai bună a valorilor noastre, a ceea ce ne motivează în viață. Atelierul va fi interactiv, participativ și reflexiv.
PASUL 2: Exercițiu de valori (20 min)
Începe prin a le explica participanților că se vor angaja într-un scurt exercițiu pentru a reflecta asupra valorilor lor de bază în viață. Mai întâi, vor finaliza exercițiul individual, urmat de un debriefing de grup. Invită pe toată lumea să scoată hârtie și un pix. Roagă-i să petreacă următoarele 5 minute reflectând asupra celor mai importante valori din viața lor. Ar trebui să-și noteze primele cinci valori, clasificându-le de la 1 (cele mai importante) la 5 (încă importante, dar mai puțin decât prima).
În timp ce scriu, poți să le pui muzică relaxantă pe fundal. Odată ce toată lumea a terminat, cere-le să se uite la lista lor și să se gândească dacă aceste valori se reflectă în viața lor de zi cu zi. De exemplu, dacă cineva a menționat familia ca fiind o valoare de top, s-ar putea întreba dacă petrece atât de mult timp cu familia pe cât și-ar dori sau dacă munca are adesea prioritate. Dacă spațiul personal este o valoare, s-ar putea gândi dacă își fac timp în fiecare zi pentru a face ceva ce le place sau dacă au tendința de a amâna.
Acordă participanților încă 5 minute pentru a reflecta la aceste întrebări și pentru a-și scrie gândurile.
După aceea, invită grupul să-și împărtășească reflecțiile. Dacă grupul este mic (5-10 persoane), îi poți pune pe toți într-un cerc mare. Pentru grupuri mai mari, sugerează-le să formeze trio-uri pentru a discuta despre reflecțiile lor. Oferă câteva întrebări îndrumătoare:
- Valorile tale sunt aliniate și exprimate în viața ta de zi cu zi?
- Dacă nu sunt, ai dori să faci mici modificări?
- Cum te simți după finalizarea acestui exercițiu?
PASUL 3: Exercițiu de identitate (90 min)
Informează participanții că exercițiul este conceput pentru a-i ajuta să-și exploreze și să-și înțeleagă identitatea personală și culturală. Oferă exemple din propria ta viață pentru a ilustra modul în care diferitele aspecte ale identității tale ți-au influențat deciziile și te-au modelat. Modelul personal ajută la crearea unui mediu de încredere și pregătește terenul pentru propria explorare a participanților.
Nota facilitatorului: Este foarte recomandat să finalizezi singur acest exercițiu înainte de a-l facilita altora. Procedând astfel, veți obține o înțelegere mai profundă a procesului, ceea ce îți va permite să ghidezi participanții printr-o călătorie mai impactantă și mai semnificativă.
1. Desenarea identității tale „floare” (30 min)
După încheierea exercițiului, invită participanții să creeze o reprezentare vizuală a identității lor desenând o „floare” personală cu numele lor în centru. Fiecare petală ar trebui să reprezinte un element care le definește identitatea. Încurajează participanții să includă câte petale consideră a fi necesare pentru a explora pe deplin diferitele fațete ale identității lor.
Spune-le că, dacă nu rezonează cu ideea de floare, pot alege un alt simbol care simt că îi reprezintă mai bine, cum ar fi un balon cu aer cald, o figură geometrică, un râu sau un copac. Scopul este ca participanții să creeze un simbol care să aibă o semnificație personală.
Spune-le participanților să scrie un cuvânt sau o propoziție pe fiecare petală (sau echivalent) care reprezintă o parte a identității lor. Exemplele includ roluri (de exemplu, antreprenor social, student etc.), relații (de exemplu, fiică, fiu), aspecte ale trecutului lor (de exemplu, cetățenie, educație), interese (de exemplu, hobby-uri, religie, limbă) și valori (de exemplu, dragoste).
Acordă participanților 30 de minute pentru a lucra individual la această sarcină, anunțându-i că vor avea timp să-și împărtășească reflecțiile cu alții după aceea.
Nota facilitatorilor: Mai jos poți vedea un exemplu de categorii care ar putea face parte din identitatea oamenilor. Le poți partaja participanților ca exemplu sau poți alege propriile exemple
.

Sursa: Anna Lindh Manual de educație pentru cetățenie interculturală
2. Reflecție ghidată (10 min)
După ce participanții și-au desenat floarea sau simbolul ales, ghidează-i printr-un proces de reflecție mai profundă. Introdu o serie de întrebări pentru a-i ajuta să-și exploreze identitatea în continuare. Aceste întrebări pot fi afișate pe un ecran sau scrise, iar participanții pot avea acces cu ușurință la ele:
- Cine sau ce ți-a modelat identitatea? A fost modelată de tine sau au existat influențe semnificative din partea familiei, prietenilor, școlii sau societății în care ai crescut?
- Există părți ale identității tale de care nu mai ai nevoie sau nu mai vrei să le porți cu tine de-a lungul vieții?
- Cum s-ar putea schimba identitatea ta peste zece ani? Ar arăta la fel într-un context diferit?
- Ce factori influențează modul în care îți definești identitatea?
- Poți identifica credințe care sunt direct legate de anumite părți ale identității tale?
Participanții ar trebui să continue să reflecteze individual, în timp ce tu mergi prin cameră pentru a oferi sprijin dacă este necesar.
3. Partajare de la egal la egal (20 min)
Odată ce participanții au avut timp să reflecteze, invită-i să facă pereche și să-și împărtășească descoperirile cu un partener. Subliniază că ar trebui să împărtășească doar ceea ce se simt confortabil să discute, permițând un schimb deschis, dar respectuos. Acordă 20 de minute pentru această sesiune de partajare de la egal la egal, asigurându-te că fiecare persoană are timp să vorbească și să asculte.
4. Debriefing și discuții de grup (30 min)
Reunește grupul într-un cerc pentru o sesiune colectivă de debriefing. Facilitează o discuție folosind următoarele întrebări îndrumătoare:
- A fost ceva deosebit de provocator în această activitate?
- Ți-ai dat seama în timpul acestui exercițiu că ai trecut cu vederea anumite aspecte ale identității tale? Care ar putea fi motivul?
- Ce conexiuni vezi tu între identitate, valori și comportament?
- Este un proces natural să cauți apartenența într-un grup? Ne străduim întotdeauna pentru acest lucru? De ce sau de ce nu?
- Ce elemente contribuie la formarea unei identități de grup și a unui sentiment de apartenență? Cum influențează aceste elemente modul în care îi percepem pe ceilalți și modul în care percepem diferite grupuri?
Încurajează participanții să-și împărtășească gândurile și perspectivele, promovând o înțelegere mai profundă a modului în care identitatea modelează atât experiențele individuale, cât și pe cele colective.
Notă: acest exercițiu a fost preluat din Manualul de educație pentru cetățenie interculturală Anna Lindh
PASUL 4: Pauză de cafea (15-30 min)
PASUL 5: Exercițiu de respirație (10-20 min)
1. Introducere:
- Începe prin a prezenta participanților scopul activității: „Vom face un exercițiu simplu de respirație care ne va ajuta să încetinim, să ne calmăm corpul și mintea și să creăm spațiu pentru relaxare”.
- Invită participanții să stea confortabil, fie pe jos cu spatele drept, fie pe un scaun, dacă asta preferă.
2. Explicație și demonstrație:
- Înainte de a începe exercițiul, explică în mod clar participanților pașii: „Vom inspira numărând până la 8, vom ține respirația până la 8 și apoi vom expira numărând până la 8”.
- Arată modelul de respirație de câteva ori, astfel încât participanții să poată vedea cum se face.
Nota facilitatorilor: se inspiră numărând până la 8, se ține respirația numărând până la 8 și se expiră numărând până la 8 ; este o sugestie. Se recomandă să ajustezi numărul de inspirații și expirații în funcție de ceea ce simți a fi confortabil. Va fi la fel de util pentru participanți să-și calmeze mintea, dacă numără până la 6 sau până la 4. De asemenea, se va menționa participanților înainte de începerea exercițiului să urmărească numărul cu care se simt confortabil și să-l păstreze până la sfârșitul exercițiului (de exemplu, dacă își pot ține respirația timp de 5 secunde, spunându-le să inspire 5 secunde și să expire 5 secunde).
3. Ghidarea exercițiului:
- Invită participanții să închidă ușor ochii și să se pregătească să urmeze îndrumările tale.
- Utilizează următorul scenariu pentru a-i ghida prin exercițiu: „Vom inspira în timp ce număr până la 8: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8. Acum, vom ține respirația până număr pînă la 8: 1, 2, 3,4, 5, 6, 7, 8. Și expirăm, numărând până la 8: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8.”
- Repetă această secvență de maxim 10 ori.
4. Relaxare post-exercițiu:
- După finalizarea exercițiului de respirație, invită participanții să țină ochii închiși și să respire în mod natural în propriul ritm.
- Încurajează-i să observe cum se simte corpul lor timp de 2-3 minute.
5. Aducerea participanților înapoi:
Ghidează participanții înapoi în cameră, invitându-i să deschidă încet ochii.
6. Debriefing:
Încheie cu o evaluare rapidă, cerând participanților să-și împărtășească experiențele:
- „Cum s-a simțit corpul tău în timpul exercițiului?”
- „Ai observat vreo senzație specială în corpul tău?”
- „Ai avut multe gânduri?”
- „A fost dificil să-ți calmezi mintea?”
- „Cum se simte mintea ta acum?”
Acest proces îi ajută pe participanți să se conecteze cu corpul și mintea lor, încurajând un sentiment de relaxare și prezență.
PASUL 6: Exercițiu Spate în spate (60 min)
După ce participanții au reflectat asupra exercițiului de valori, este timpul să treacă la exercițiul „Spate în spate”. Această activitate este concepută pentru a ajuta participanții să devină mai conștienți de ceea ce îi motivează în viață, ce le place să facă și, eventual, chiar care ar putea fi scopul lor în viață. Simte-te liber să adaptezi instrucțiunile pentru a se potrivi stilului și nevoilor grupului tău.
Notă: acest exercițiu a fost testat cu diverse grupuri de oameni din întreaga Europă din 2017 și, deși poate părea extrem de simplu, impactul pe care îl are asupra oamenilor este cu adevărat profund. Funcționează de fiecare dată și scoate la iveală momente incredibile în oameni.
Instrucțiuni pentru facilitatori:
- Introducere: Începe prin a explica scopul exercițiului: „În următoarele 30 de minute, vom lucra în perechi. Vom face un exercițiu pentru a te ajuta să explorezi ce te motivează în viață, ce iubești și poate chiar să-ți descoperi scopul.”
- Pregătire:
– Cere participanților să facă pereche și să găsească un spațiu confortabil și privat în cameră.
– iecare pereche va avea nevoie de o foaie de hârtie, un pix și un cronometru.
– Invită-i să stea spate în spate, fie pe jos, fie pe scaune, asigurându-te că simt prezența celuilalt fără a se confrunta unul cu celălalt. - Explicație:
„Statul spate în spate este important, deoarece atunci când stăm față în față, expresiile faciale ne pot influența inconștient gândurile și uneori ne pot împiedica să împărtășim cu adevărat ceea ce este în inimile noastre. Statul spate în spate îți permite să simți prezența partenerului fără ca limbajul corpului să te influențeze. Acest lucru te poate ajuta să accesezi părți mai profunde din tine pe care s-ar putea să nu le explorezi în viața de zi cu zi.” - Prezentare generală a exercițiului:
– Odată stabilit, participanții ar trebui să decidă cine va începe ca vorbitor și cine va fi ascultătoruler.
– Vor fi două runde, astfel încât fiecare persoană va avea șansa de a vorbi și de a asculta.
– Rolul ascultătorului este de a asculta cu atenție și de a scrie tot ce spune vorbitorul.
– TVorbitorul va vorbi timp de 7 minute, răspunzând la o întrebare: „Imaginează-ți că mâine te trezești și ți se spune că trebuie să alegi un lucru pe care să-l faci pentru tot restul vieții. Care ar fi acela și de ce?” „Nu te gândi prea mult. Pur și simplu răspunde la întrebare. Până la sfârșitul exercițiului, s-ar putea să găsești propriul sens și raționament în spatele acestuia. Bucură-te de proces pas cu pas.” - Calendarul:
Explică de ce exercițiul durează 7 minute: „Am testat acest lucru cu momente diferite și am descoperit că 7 minute este timpul ideal – nici prea scurt, nici prea lung. În timpul celor 7 minute, pot exista momente de tăcere. Permite acestor momente să existe; ele semnalează adesea o tranziție de la vorbirea din minte la vorbirea din inimă. În aceste momente de tăcere, ascultătorul poate îndemna cu blândețe vorbitorul punând din nou aceeași întrebare.” - Comutați rolurile: După 7 minute, participanții își schimbă rolurile, astfel încât ambii să aibă posibilitatea de a fi vorbitorul și ascultătorul.
- Reflecție și împărtășire (10 min): Odată ce ambii participanți au vorbit, ar trebui să se așeze față în față și să schimbe hârtiile pe care au scris unul despre celălalt între ei. Pot decide să citească ei înșiși sau le pot cere partenerului să citească, ceea ce poate fi o experiență puternică.
- Întrebări de reflecție pentru debriefing de grup (10 min): Oferă participanților aceste întrebări la care să reflecteze după exercițiu:
– A fost ceva provocator la această activitate?
– A fost ceva provocator la această activitate?
– Te-a surprins ceva?
– Ai învățat ceva nou despre tine sau despre partenerul tău?
– Ce pași poți face pentru a te apropia de scopul tău? - Declarație de angajament (5 min). După debriefingul de grup, invită participanții să ia o foaie de hârtie A4 și niște pixuri sau markere colorate. Informează-i că în următoarele 5 minute, ei vor lucra individual pentru a crea o declarație de angajament..
Oferă câteva exemple pentru a-i inspira:
- „Dacă scopul tău este să fii scriitor, un angajament simplu ar putea fi: „Voi scrie un articol mic sau voi posta pe rețelele de socializare o dată pe săptămână”.
- „Dacă vrei să fii fotograf, angajamentul tău ar putea fi: „Voi ieși afară o dată pe săptămână și voi face fotografii mediului înconjurător” sau „Mă voi înscrie la un curs de fotografie luna următoare”.
- „Dacă dorești să-ți înființezi propria companie, un mic angajament ar putea fi: „Luna următoare, voi crea un plan pas cu pas cu tot ceea ce trebuie să fac pentru a crea compania”.
Încurajează participanții să se gândească la propriile angajamente specifice.
10. Declarație de angajament (10 Minutes)
Partajarea grupului:
– Dacă grupul este mic (până la 30 de participanți), adună-i pe toți într-un cerc mare. Pentru grupuri mai mari, împarte-l în cercuri mai mici.
– Fiecare participant se va ridica și își va împărtăși cu voce tare declarația de angajament cu grupul.
Importanța verbalizării angajamentului:
Subliniază importanța verbalizării angajamentelor: „Când ne spunem angajamentele cu voce tare, se creează un sentiment de responsabilitate față de grup, ceea ce crește probabilitatea de a le respecta. În plus, împărtășirea obiectivelor noastre poate deschide oportunități de sprijin din partea celorlalți din cameră, care ne-ar putea ajuta să ne îndeplinim visele și scopul.”
Partajare:
– Invită participanții să se ridice pe rând și să-și împărtășească declarațiile de angajament cu grupul.
– Încurajează-i să asculte activ și să-și sprijine reciproc angajamentele.
Acest proces nu numai că îi ajută pe participanți să-și consolideze intențiile, dar promovează și un mediu comunitar de susținere în care se pot inspira și pot fi inspirați unii de alții.
PASUL 7: Meditație de scanare corporală (20 min)
Scop: Să calmeze și să relaxeze mintea și corpul după o zi plină
Pregătire: Invită participanții să stea confortabil, fie pe un scaun, fie pe pământ, folosind o pernă sau o saltea de yoga. Subliniază importanța menținerii spatelui drept pentru vigilență, asigurându-te în același timp că stau suficient de confortabil pentru a se relaxa fără a adormi în timpul meditației.
Proces:
Configurarea:
- Odată ce toată lumea este așezată confortabil cu spatele drept, invită participanții să închidă ușor ochii.
- Încearcă să introduci meditația cu un ton calm și liniștitor. Poți urma scenariul de mai jos sau îl poți ajusta în funcție de stilul și intuiția ta.
Meditație ghidată:
„Vom închide ușor și ușor ochii. Putem inspira și expira adânc pentru a începe să intrăm în acest moment prezent, calmându-ne mintea și relaxându-ne corpul. Putem inspira și expira adânc de câteva ori. Și începem să respirăm natural în ritmul nostru.
Vom începe ușor și ușor să ne relaxăm capul și fruntea. Și începem să ne relaxăm ochii și globii oculari, simțind cum ochii după o zi întreagă de lucru încep să se relaxeze încet. În timp ce vă relaxați diferite părți ale corpului, încercați să vă atrageți atenția asupra acelei părți a corpului și simțiți cum se relaxează. Când corpul se relaxează cu adevărat, începe să se încălzească, încălzindu-ne din interior și răspândind căldura în toate părțile corpului nostru, celulele și organele noastre interne.
Ne vom relaxa nasul, obrajii și buzele. În timp ce ne relaxăm buzele, ne putem oferi un mic zâmbet pentru a ne pregăti într-un mod pozitiv pentru meditație. Și tot corpul nostru se relaxează încet din vârful capului până la degetele de la picioare. Ușor relaxarea vă cuprinde întregul corp.
Ne vom relaxa gâtul și umerii. Și odată ce ne relaxăm umerii, putem simți cum cad ușor, în timp ce eliberăm tensiunea de pe ei. Continuăm să ne relaxăm partea superioară a spatelui și partea inferioară a spatelui, amintindu-ne să respirăm ușor și încet. Dacă aveți gânduri care vin, imaginați-vă că gândurile voastre sunt ca frunzele din copac și că frunzele cad încet din copac pe pământ, ne lăsăm gândurile să cadă și să plece fără să ne concentrăm asupra lor. Putem reveni la gândurile noastre mai târziu.
Continuăm să ne relaxăm brațele, mâinile și degetele simțind căldura în mâini și degete. Și simțiți cum această căldură se răspândește în tot corpul nostru și ne încălzește din interior.
Continuăm să ne relaxăm zona pieptului și a inimii, eliberând toate sentimentele și emoțiile pe care le-am putea ține în zona pieptului și inimii, eliberându-ne de acele emoții și sentimente și simțind cum întregul nostru corp se relaxează încet.
Continuăm să ne relaxăm ușor burta. În timp ce ne relaxăm burta, putem simți cum burta se ridică cu fiecare respirație pe care o inspirăm și expirăm. Și toate corpurile noastre se relaxează încet, din vârful capului până la degetele de la picioare.
Ne relaxăm ușor șoldurile, genunchii și picioarele și ne putem simți din ce în ce mai relaxați. Ne relaxăm picioarele și degetele de la picioare și tot corpul nostru este acum relaxat. Pentru o clipă, vom continua să respirăm și să ne aducem atenția asupra respirației noastre în tăcere.
Notă: oprește-te din vorbit timp de 3-5 minute, astfel încât participanții să poată rămâne în tăcere și să se concentreze asupra respirației. După ce s-au terminat cele 3-5 minute, continuă îndrumarea.
Acum vom începe să ne întoarcem încet de la meditație, mișcându-ne ușor degetele, picioarele și degetele de la picioare și mișcându-ne corpul ușor. Poate vrei să te întinzi puțin cu ochii închiși. Și ori de câte ori te simți pregătit, poți încet, ușor și în timpul tău, să deschizi ochii”.
Reflectare:
După meditație, invită participanții să-și împărtășească experiențele. Poți pune următoarele întrebări:
- Cum te-ai simțit?
- Meditația s-a simțit lungă sau scurtă?
- Te simți mai relaxat acum?
- Cum te simți intelectual, fizic, emoțional și spiritual?
Notă: Amintește-le participanților, în special celor noi în meditație, că este normal dacă nu s-au relaxat complet. Exersând, devine mai ușor să fii prezent și să obții o relaxare mai profundă.
PASUL 8: Debriefing (5 min)
Invită fiecare participant să împărtășească 1 cuvânt care definește ce ia cu el și cum se simte la finalul sesiunii. Dacă ai un grup de peste 30 de participanți, atunci poți pur și simplu să ceri câtorva participanți din cameră să împărtășească cum se simt și ce cred că pot lua cu ei.
Încurajează participanții să se bucure de călătoria de a-și explora scopul și pasiunile. Amintește-le că aceste exerciții sunt instrumente care îi ajută să înțeleagă ce îi motivează, ce le place să facă și ce aduce flux, sănătate, bunăstare și fericire în viața lor.
MODULUL 2
ATELIER DE COMUNICARE FAȚĂ ÎN FAȚĂ
Obiectivele:
- identificarea nevoilor și a emoțiilor, precum și exprimarea lor cu claritate, într-un mod care promovează conexiunea;
- dezvoltarea abilităților de ascultare activă;
- construirea unui stil de comunicare sănătos, învățând să te exprimi sincer și cu bunătate și să asculți cu empatie;
- dezvoltarea conștientizării de sine și concentrarea pe anumite tipare de vorbire;
- crearea conexiunii prin practica non-verbală, explorarea interconexiunii și creșterea gradului de conștientizare a celorlalți, construirea empatiei;
- înțelegerea universalității nevoilor și emoțiilor umane și dezvoltarea imaginației morale (capacitatea noastră de a ne imagina în pielea altora) și a sensibilității de a ne imagina cum ar fi să fii acea persoană;
- învățarea practicilor de autocompasiune.
Practici de comunicare non-violentă bazate pe concentrarea conștiinței noastre pe patru domenii: ceea ce observăm, ceea ce simțim și avem nevoie și ceea ce cerem pentru a ne îmbogăți viața, precum și ceea ce celălalt simte, are nevoie și cere, indiferent de modul în care aceste lucruri sunt exprimate;
Crearea conexiunii ca bază a medierii și soluționării conflictelor – participanții vor învăța să joace rolul mediatorului, acela de a crea un mediu în care părțile să se poată conecta, să-și exprime nevoile, să înțeleagă dorințele celuilalt și să ajungă la strategii pentru a satisface aceste nevoi;
Stabilește relații bazate pe onestitate și empatie care vor satisface în cele din urmă nevoile tuturor.
PASUL 1: Prezintă-te pe tine și subiectul atelierului (5 min)
„Cum trebuie să relaționăm unii cu alții ca oameni? Ce impact avem unul asupra celuilalt? Pot cuvintele noastre să ne hrănească sau să ne deterioreze relațiile? Poate comunicarea să îmbogățească lumea în care trăim? Ne putem simți încrezători și mulțumiți atunci când trecem prin viață cu compasiune? Pot alții să ne satisfacă mai bine pe noi și nevoile noastre dacă le exprimăm clar și ne asumăm responsabilitatea pentru emoțiile noastre? Acestea sunt câteva întrebări la care comunicarea non-violentă, dezvoltată de Dr. Marshall B. Rosenberg, răspunde prin teorie și practică. Această metodă încurajează relațiile intra și interpersonale de compasiune, colaborare și grijă. Poate fi aplicată în diverse medii, de la relații apropiate, la conflicte de muncă, școli și chiar conflicte interrasiale. Vor fi prezentate obiectivele și pașii de bază ai CNV. CNV ne ajută să ne conectăm unii cu alții și cu noi înșine într-un mod care permite compasiunii noastre naturale să înflorească. Ne ghidează să reformulăm modul în care ne exprimăm și îi ascultăm pe ceilalți, concentrându-ne conștiința pe patru domenii: ceea ce observăm, ceea ce simțim și avem nevoie și ceea ce cerem pentru a ne îmbogăți viața. CNV încurajează ascultarea profundă, respectul și empatia și generează o dorință reciprocă de a dărui din inimă.”
Stabilește liniile directoare pentru munca în grup: confidențialitate – ceea ce înseamnă că ceea ce este partajat în acest grup este confidențial și rămâne aici. O altă regulă este că nimic nu este obligatoriu și totul este acceptat (desigur, cu excepția oricărei forme de violență).
Pentru a putea lucra cu principiile CNV, cineva are nevoie de o bună conștientizare a ceea ce se întâmplă în mintea și corpul său. Prin urmare, vei începe prin a ghida o meditație cu scopul de a crește starea de conștientizare și prezență a participanților.
PASUL 2: Dezvoltarea conștientizării (15 min)
Introdu meditația – scopul este de a deveni mai conștienți de informațiile pe care le primim prin simțurile noastre. Ei trebuie doar să observe, nimic mai mult, pentru a practica o observație obiectivă.
- Privește – 1 min
Conștientizează ceea ce vezi: observă gama variată de impresii vii – forme, culori, mișcare, dimensionalitate, întreaga lume vizibilă. - Ascultă – 1 min
Conștientizează ceea ce auzi: înregistrează diferitele sunete preluate de urechi – o gamă diversă de intensități, înălțimi și calități tonale, poate inclusiv miracolul obișnuit al vorbirii sau minunea muzicii. - Simte – 1 min
Conștientizează ceea ce atingi: textură (netedă, aspră, uscată, lipicioasă sau umedă), greutate (grea, ușoară, solidă sau goală), plăcere, durere, căldură, frig și restul. De asemenea, observă cum se simte corpul tău acum și compară asta cu multe alte moduri în care se simte în alte momente, obosit sau energic, rigid sau flexibil, dureros sau plăcut și așa mai departe. - Gustă – 1 min
Conștientizează cum este să guști: gustă o serie de alimente și substanțe diferite sau amintește-ți și încearcă să îți imaginezi gustul lor. - Miroase – 1 min
Conștientizează ceea ce miroși: mirosul corpurilor calde, mirosul pământului, tămâiei, fumului, parfumului, cafelei, cepei, alcoolului și al mării. Amintește-ți și imaginează-ți cât mai multe dintre ele. - Respiră – 1 min
Fii atent la respirație. Cu un moment în urmă probabil că nu erai conștient de respirația ta, chiar dacă ai inspirat și expirat de cincizeci de ori în timp ce făceai acest exercițiu. Ține-ți respirația câteva secunde. Expiră. Acum inspiră adânc. Observi că a fi conștient de respirație îți permite să o modifici în mod deliberat. - Simte emoții – 1 min
Conștientizează sentimentele tale. Amintește-ți diferența dintre furie și bucurie, dintre seninătate și entuziasm și cât mai multe alte emoții pe care dorești să le simți. Cât de real se simt emoțiile? - Gândește – 1 min
Conștientizează propriile gânduri. La ce te-ai gândit în timp ce făceai acest exercițiu? La ce te gândești acum? Cât de reale par gândurile? - „Eu” – 1 min
Conștientizează faptul că lumea te include întotdeauna. După cum a remarcat William James, faptul că eu văd, eu aud, eu simt, eu cred, toate acestea reprezintă fundamentul experienței. Nu ești ceea ce vezi, auzi, gândești sau simți; trăiești aceste experiențe. Probabil cel mai important tu ești acela care conștientizează. Ești întotdeauna în centrul universului tău multidimensional de experiență, dar nu ești întotdeauna conștient de tine însuți. - Menținerea conștientizării în mișcare – pune o melodie instrumentală – invită participanții să se miște prin cameră și ghidează-i din nou să devină conștienți de ceea ce văd, aud, simt, miros etc. (ca în secvența anterioară, dar mai rapid) în timp ce se mișcă.
La final – discutați invitându-i să spună câteva cuvinte despre experiența lor.
PASUL 3: NVC (30 min)
Începem prin a observa ce se întâmplă într-o situație: ce afirmații sau acțiuni sunt bune sau nu pentru viața noastră? Exprimă aceste observații fără a introduce nicio judecată sau evaluare. Spune doar ceea ce vezi, auzi, ceea ce observi, indiferent de ceea ce crezi despre asta. Al doilea pas este să identificăm cum ne simțim: ce se întâmplă în corpul meu în acea situație? Ce emoții, senzații și sentimente se trezesc în mine? Apoi exprimă aceste emoții și sentimente în cuvinte. Un al treilea pas este exprimarea nevoilor legate de aceste emoții. Ultimul pas este să împărtășim cererea noastră: ce vreau să-mi îmbogățească viața într-un mod concret, pozitiv și clar.
Oferă exemple.

Prezintă regula de aur notând-o pe flipchart – mă simt …..( emoție)…. când ….(comportament) ….. Am nevoie de… (nevoie). Ai putea… (cerere)?
Cere participanților să formeze perechi și să aleagă o situație din viața lor în care au avut un conflict sau o tensiune și să folosească principiile CNV pentru a încerca să abordeze acea situație. Persoana A – alege o situație și îi dă un rol persoanei B. Persoana A folosește principiile CNV pentru a-și exprima nevoile și sentimentele și pentru a face o cerere, iar la sfârșit, persoana B răspunde. Apoi schimbă rolurile.
Reflecție cu întregul grup – împărtășirea observațiilor, intuițiilor și experiențelor lor.
PASUL 4: Exercițiu de conectare (25 min)
Introducere: Explică exercițiul: A fi în interacțiune cu ceilalți este un joc de a conduce și de a asculta, de a conecta, de a urmări, de a inspira și de a crea împreună. În aceast exercițiu participanții vor face perechi. Stând unul în fața celuilalt, cu mâinile în față, o persoană va începe (rolul A) și își va mișca mâinile și corpul, în timp ce cealaltă persoană (rolul B) va oglindi mișcările, urmărind cât mai precis posibil. Lăsă-i să exploreze timp de 5 minute. Persoana A conduce acțiunea, iar persoana B o urmează. Când melodia se termină, cere-le să schimbe rolurile. Persoana B va conduce și persoana A va urma, pe ritmul unui alt cântec. La final, în ultimele 5 minute (sau pe ritmul ultimei piese) rolurile nu mai sunt stabilite, ei sunt invitati sa experimenteze să prelia conducerii sau să urmeze, creând o mișcare împreună.
Reflectare
Invită participanții să împărtășească despre experiența lor, mai întâi timp de 3 minute în pereche, iar la final, poți dedica alte câteva minute pentru a împărtăși cu tot grupul.
- Care rol a fost mai confortabil pentru ei?
- Ce a fost dificil?
- Cum s-au înțeles în partea a 3-a a exercițiului?
PASUL 6: Pauză de cafea (15-30 min)
PASUL 7: Ascultare activă (30 min)
Materiale necesare: ceas și clopoțel, flipchart (scrie întrebările pe el)
Prezentarea activității: a doua parte esențială a CNV se concentrează pe modul în care receptăm cealaltă persoană și cum ascultăm și primim cu empatie ceea ce se spune sau nu se spune. Empatia ne cere să lăsăm deoparte judecata și critica și să ascultăm cu inima deschisă. Nu necesită sfaturi sau asigurări, nici găsirea de soluții sau rezolvarea problemelor lor. În schimb, înseamnă să ne concentrăm întreaga atenție asupra celeilalte persoane, oferindu-i timp și spațiu pentru a exprima ceea ce are nevoie și pentru a se simți înțeleasă, acest lucru este surprins de zicala budistă: „Nu sta acolo degeaba, fă ceva”.
Când învățăm să ascultăm empatic, putem folosi principiile CNV și atunci auzim doar ceea ce acea persoană observă, simte, are nevoie și cere.
Participanții vor forma din nou perechi, unul va împărtăși un eveniment din viața sa timp de 5 minute, celălalt va trebui să asculte, cu atenție, fără să spună nimic, fără să dea din cap, doar să fie prezent și atent. Apoi își schimbă rolurile. Facilitatorul va ține evidența timpului și va suna clopoțelul când a trecut timpul alocat.
A doua parte a exercițiului se derulează în aceleași perechi, unul vorbește, împărtășind un eveniment din viața sa, timp de aproximativ 4 minute, în timp ce celălalt ascultă, reflectând la aceste 5 întrebări.
- Ce văd?
- Ce aud?
- Ce simt?
- Ce îmi imaginez?
- Ce mă emoționează?
După discurs, cel care a ascultat scrie răspunsurile la aceste întrebări. Apoi se schimbă rolurile și se repetă acțiunile. A doua persoană va împărtăși acum timp de 4 minute o poveste, fără a fi întreruptă. Cealaltă va asculta activ cu cele 5 întrebări în minte. Acordă participanților 5 minute pentru a-și împărtăși experiența și reflecțiile.
A treia parte a activității constă în exersarea ascultării, focusul fiind concentrarea pe ceea ce se spune. Unul vorbește, celălalt ascultă, încercând să-i identifice sentimentele, nevoile și cererile chiar dacă nu sunt clar exprimate. Apoi în perechi, unul va vorbi timp de 5 minute, iar celălalt va asculta sentimentele, nevoile și cererile sale. Ulterior își schimbă rolurile.
Se încheie cu un moment de împărtășire în perechi, apoi cu un debriefing în cadrul întregului grup.
- Ce diferențe au observat în calitatea atenției lor?
- Cum a fost să asculți, să împărtășești o poveste fără să fii întrerupt?
- Care rol a fost dificil?
- Cu ce s-au luptat?
PASUL 8: Autocompasiune (30 min)
Materiale necesare: hârtii și pixuri
Introducere: Cu toții avem părți din noi înșine, comportamente, caracteristici etc., care nu ne plac, care ne pot face să credem că nu suntem suficient de buni sau să experimentăm rușine sau vinovăție. Condiția umană este imperfectă, iar sentimentele de eșec și inadecvare fac parte din experiența de a trăi o astfel de viață. Invită participanții la un exercițiu de scriere în jurnal. Vor începe prin a se gândi la trăsături, evenimente, greșeli pe care se luptă să le accepte, scriind despre o problemă pe care o au și care tinde să-i facă să se simtă inadecvati sau rău cu ei înșiși. Acordă-le 7 minute pentru a scrie liber despre acest subiect, identificând narațiunea și dialogul interior și emoțiile pe care le experimentează. Adresează câteva întrebări, dacă este necesar: ce simt, cum se simt, ce este provocator? Cum simt față de ei înșiși ?
Pentru a doua parte, invită-i să se gândească la persoana pe care o iubesc cel mai mult și să-și imagineze că această persoană se simte rău cu ea însăși, se luptă, se judecă și se învinovățește pentru neajunsurile sau pentru greșelile sale. Invită-i să scrie ce i-ar spune? Cum ar vorbi cu persoana iubită? (5 min) Pentru a treia parte, invită participanții să citească ambele texte și să observe dacă există vreo diferență și, dacă da, care este diferența și de ce există? Ce îi face să merite un tratament diferit față de cel iubit? (5 min)
Pentru ultima parte (7 min), invită participanții să-și scrie o scrisoare din perspectiva unui prieten imaginar, un prieten plin de iubire necondiționată, grijă, afecțiune, compasiune. Un prieten îți poate vedea toate punctele forte și punctele slabe, inclusiv aspectul de legat de sine despre care tocmai s-a scris. Invită-i să simtă pe deplin ceea ce simte acest prieten pentru ei și să scrie o scrisoare de la acest prieten iubitor concentrându-se pe subiectul despre care au scris la început. Ce ar spune acest prieten? Cum le-ar vorbi prietenul? Ce cuvânt de înțelepciune, dragoste și grijă are de oferit acest prieten? Scrisoarea trebuie infuzată cu compasiunea lor, cu afecțiunea și acceptarea lor. După aceea, oferă-le câteva momente pentru a accesa sentimentul de compasiune, primind această iubire necondiționată de la acel prieten. Invită-i să citească din nou scrisoarea permițând corpului să simtă și să primească compasiune.
PASUL 9: Evaluare (10 min)
Invită participanții să reflecteze la ceea ce iau acasă cu ei și roagă-i pe unii dintre ei să-și împărtășească gțndurile cu grupul. Pentru încheiere, roagă-i pe fiecare dintre ei să împărtășească un cuvânt care să poată reflecta ceea ce simt. Dacă ai un grup de peste 30 de participanți, atunci poți, pur și simplu, să ceri câtorva participanți din cameră să împărtășească cum se simt și ce iau cu ei.