Leadershipul situațional înseamnă să îți poți adapta stilul de conducere pentru a se potrivi cu ceea ce se întâmplă în jurul tău și cu ceea ce are nevoie echipa ta în acest moment. În loc să se limiteze la un singur mod de a conduce, un lider situațional știe cum să-și schimbe abordarea în funcție de provocările specifice cu care se confruntă echipa sau de mediul în care se află. Nu este vorba despre cât de priceput este un lider în general, ci mai degrabă despre capacitatea sa de a citi situația și de a răspunde în cel mai bun mod posibil. Potrivit lui Blanchard și Hersey, un lider situațional poate alege dintre diferite stiluri de conducere, în funcție de ceea ce impune situația.

1. Expunere: Acest stil apare atunci când o echipă are nevoie de multă îndrumare și orientare. Liderii care folosesc stilul de a spune, de obicei iau toate deciziile și apoi le explică echipei. Este adesea folosit atunci când echipa este nouă sau fără experiență sau când sarcinile trebuie făcute într-un mod specific și repetitiv.
2. Vânzare: Această abordare este folosită atunci când echipa sau o persoană nu este motivată să facă treaba. Liderul trebuie să-i convingă și să-i inspire să acționeze.
3. Participare: Liderii folosesc stilul de participare atunci când echipa știe cum să facă sarcinile, dar ar putea să nu aibă încredere sau motivație pentru a le îndeplini. Liderul lucrează alături de echipă, ajutându-i să se simtă mai confortabil și mai implicați.
4. Delegare: Acest stil este pentru echipele care fac deja o treabă excelentă pe cont propriu. Liderul face un pas înapoi și lasă echipa să preia conducerea, oferind sprijin doar atunci când este necesar.

Înțelegerea procesului de dezvoltare a grupului îi ajută pe lideri să aplice stilul de conducere potrivit. De exemplu, conștientizarea faptului că o echipă se află în etapa Storming poate ghida un lider să se concentreze pe rezolvarea conflictelor și motivarea echipei, ceea ce se aliniază cu stilul de vânzare. În schimb, recunoașterea faptului că o echipă se află în etapa de performanță încurajează utilizarea stilului de delegare pentru a întări echipa și a valorifica nivelul lor ridicat de competență.

Pe scurt, modelul lui Tuckman oferă o perspectivă asupra fazelor de dezvoltare ale unei echipe, în timp ce teoria leadershipului situațional oferă strategii pentru adaptarea abordărilor de leadership pentru a satisface nevoile în evoluție ale echipei în aceste etape. Prin integrarea acestor două concepte, tinerii lideri își pot ghida mai eficient echipele prin fiecare fază de dezvoltare și pot îmbunătăți performanța generală a echipei.

Funded by the European Union. Views and opinions expressed are however those of the author(s) only and do not necessarily reflect those of the European Union or the ANPCDEFP. Neither the European Union nor the ANPCDEFP can be held responsible for them.